Antim I a fost cleric bulgar, care a trăit între 1816 și 1888. În 1872 a fost ales primul exarh bulgar, conducătorul noii administrații bisericești. A citit la Constantinopol o declarație de independență bisericească. Disputa cu Patriarhia nu s-a încheiat: în acel an a fost declarată o separare care a întrerupt slujbele comune. Revenit din exil la Vidin în 1878, Antim și-a condus din nou eparhia, un district bisericesc. În 1879 a prezidat Adunarea Constituantă din Târnovo, unde a fost discutată și adoptată constituția. A murit la Vidin în 1888. Rolurile sale leagă autoguvernarea bisericească de formarea instituțiilor statului.