Mâinile de sub cupolă

În centrul scenei mari stau așezați un bărbat cu o cunună și o femeie cu văl. Mâinile lor se întâlnesc. Spre ei se apropie o femeie în picioare, cu o tavă. Muzeul interpretează compoziția ca un ospăț funerar, iar cuplul ca un defunct de rang înalt și soția sa. Este o interpretare a imaginilor, nu o inscripție cu numele lor.

Priviți locurile diferite pe care stau: bărbatul se află pe un pat jos, femeia pe un scaun înalt. Pictorul a separat grupul central, dar nu l-a lăsat singur. Din părți se apropie alte figuri. Gestul mâinilor este vizibil; ce a însemnat el pentru cei care au comandat pictura nu trebuie să decidem în locul lor.

În jurul cuplului se desfășoară o procesiune. Sunt purtate vase și daruri; apar muzicanți și oameni care conduc cai. Muzeul descrie cai înșeuați în procesiune. Ele fac parte din marea compoziție din jurul ospățului. Mai sus ne așteaptă o altă scenă cu cai.

În anticameră sunt pictați pedestrași înarmați și călăreți. Potrivit descrierii muzeului, scenele ar putea arăta evenimente din viața defunctului sau jocuri comemorative în amintirea sa. Cercetătoarea Rumiana Gheorghieva atrage atenția și asupra hainelor: costumele pictate nu sunt neapărat copii exacte ale celor purtate în realitate. Pictura alege cum să îi reprezinte pe oameni; nu este o fotografie a unei ceremonii.

Ridicați privirea spre vârful cupolei. Acolo este pictată o cursă de care. Fiecare car este tras de doi cai. Un asemenea car cu doi cai se numește bigă. Gheorghieva descrie trei tineri conducători de care, îmbrăcați în veșminte lungi. Este o friză separată, nu continuarea șirului de cai conduși de jos.

Sub scena mare alternează rozete și bucranii — reprezentări decorative ale unor capete de bovine. Arheoloaga Daniela Stoianova observă diferențe între coarnele și orbitele pictate. Aceste detalii fac parte din decor, nu sunt rămășițe de animale. Cupola reunește imagini diferite; doar din prezența lor nu putem reconstitui programul exact al unei înmormântări istorice.