Cum a schimbat o școală un oraș

Înaintea noii școli din Gabrovo exista învățământul de chilie. În studiul său despre școlile de chilie din secolele XV–XVII, Penka Țoneva descrie citirea rugăciunilor și a cărților de cult, scrierea și socotitul. Aceasta este o descriere generală a unei tradiții mai vechi, nu o programă păstrată din Gabrovo anilor 1820. În această tradiție, învățătorul putea fi un cleric sau un meșteșugar știutor de carte.

Nikolai Hristoforov Palauzov s-a născut la Gabrovo în 1821 și a învățat la o școală de chilie locală. În 1830 a plecat la Odesa, la unchiul său Nikolai Stefanov Palauzov, colaborator al lui Vasil Aprilov.

Vasil Aprilov s-a născut la Gabrovo în 1789. În 1809 sau 1811 se stabilește la Odesa și întemeiază o firmă comercială împreună cu fratele său. În 1826 își retrage capitalul din firmă și îl depune la bancă. Istorica Teodoricika Gotovska-Henze leagă orientarea lui spre educația bulgară începând din 1831 de influența cărții lui Iuri Venelin „Bulgarii vechi și de astăzi”.

Împreună cu Nikolai Stefanov Palauzov, Aprilov sprijină înființarea școlii din Gabrovo. Printre donatori se numără și Vasil Rașeev. Potrivit calendarului BTA, populația bulgară a preluat întreținerea școlii.

Școala își deschide porțile la 2 ianuarie 1835. Data este pe stil vechi; în calendarul de astăzi este 14 ianuarie. Primul învățător este Neofit Rilski, călugăr de la Mănăstirea Rila, născut la Bansko. Cu un an înainte pleacă la București pentru a studia metoda învățământului reciproc și pregătește tabele și manuale pentru noua școală.

Potrivit informațiilor de istorie locală, prima clădire era o casă veche cu două etaje, lângă biserica „Sfânta Treime”. Astăzi nu mai există. Școala este amintită drept prima școală laică bulgară modernă: se învăța în bulgară și nu doar din cărți bisericești.

Învățătorul este unul singur, iar copiii sunt mulți. De aceea îi instruiește pe cei mai avansați, iar ei le arată celorlalți. Metoda este cunoscută prin numele lui Andrew Bell și Joseph Lancaster, care au dezvoltat variante diferite ale ei.

Reconstituirea unei școli cu învățământ reciproc din Bansko arată roluri precum cele de monitor și de portar. Monitorii sunt elevi care îi ajută pe ceilalți. Portarii verifică înfățișarea elevilor și rechizitele necesare. Sunt arătate și etapele scrierii: mai întâi în nisip, apoi pe o tăbliță cu un condei, în cele din urmă cu pana pe hârtie. Cei mai avansați scriu cu cerneală și pană pe hârtie. Deasupra mesei învățătorului, în reconstituire, se află tăblițe albe pentru laudă și negre pentru mustrare. Pentru Gabrovo, Neofit Rilski publică tabele pentru învățământul reciproc încă din 1835.