Călărețul deasupra potecii

Fotografia arată relieful cioplit în stâncile de la Madara. La aproximativ 23 de metri deasupra solului, un călăreț a încremenit deasupra unui leu doborât, iar în urma calului aleargă un câine. De ce a ales cineva un loc atât de înalt pentru această scenă? Piatra însăși nu explică alegerea.

UNESCO datează relieful la începutul secolului al VIII-lea. Catalogul Institutului Național de Arheologie cu Muzeu propune un interval mai restrâns: 705–707. Înălțimea față de sol nu trebuie confundată cu dimensiunile compoziției: aceasta are 2,60 metri înălțime și 3,10 metri lățime. De jos vedem mai întâi figurile. Abia apoi observăm urmele scrise din jurul lor.

Inscripțiile sunt în limba greacă. Sunt deteriorate; s-au păstrat doar cuvinte și fragmente. În textul de sus se citește Tervel. Beșevliev leagă acest text de ajutorul dat de el lui Iustinian al II-lea, care în 705 își recapătă tronul imperial. Tervel primește titlul de cezar.

Al doilea text păstrează fragmente despre plăți în aur, tratate și război. Beșevliev citește Krumeșis și îl apropie de Kormesios și Kormisoș; UNESCO folosește numele Kormisoș. Această identificare este controversată. În al treilea text se citește Omurtag, dar, potrivit lui Beșevliev, celelalte cuvinte nu permit o relatare sigură a evenimentului concret. Lacunele nu trebuie completate prin presupuneri.

Oare îl privim pe Tervel? Beșevliev leagă relieful de succesul său din 705. Într-un articol din 1981, Slavi Doncev propune secolul al IX-lea și o legătură cu Krum. Aceasta diferă de datarea la începutul secolului al VIII-lea folosită de UNESCO. El admite și o îmbinare a diferitelor tradiții ecvestre, în timp ce Beșevliev respinge identificarea directă cu călăreții traci din Antichitate.

În fotografia de aici apare o placă antică separată, cu un călăreț, de la muzeul din Burgas. Este prezentată pentru comparație și nu face parte din monumentul de la Madara. Asemănarea nu stabilește identitatea. Există și o povestire consemnată de Beșevliev: un rege roman din Pliska ar fi căzut de pe stânci la vânătoare. Ea explică monumentul printr-o poveste, dar rămâne o legendă. Nu trebuie confundată nici cu literele citite, nici cu ipotezele științifice.

Astăzi nu putem recupera fiecare literă pierdută. Eroziunea și crăpăturile afectează atât figurile, cât și textul. În 1979, Călărețul de la Madara a fost înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Această recunoaștere nu înlătură dificultatea conservării stâncii expuse în aer liber.

Priviți din nou cele trei figuri. Câinele urmează calul, leul este doborât, călărețul continuă spre dreapta. Inscripțiile adaugă nume și relații între conducători, dar lasă lacune. Acum putem spune ce vedem, ce citesc cercetătorii și unde începe interpretarea. Tocmai această diferență face stânca interesantă și la o a doua privire.